Conductoarele de înaltă frecvenţă, denumite prescurtat RF (radio frequency), reprezintă o grupă de produse deosebită, care cuprinde multe variante de cabluri coaxiale.
Conductoarele RF au o structură caracteristică, care cuprinde:
Elementul de bază îl reprezintă stratul gros interior, cilindric, din polietilenă, care menţine firul interior în poziţie centrală faţă de ecran, asigurându-i coaxialitatea. Acest lucru asigură o impedanţă de undă constantă de 50 sau 75 Ω.
Conductoarele de înaltă frecvenţă sunt folosite pentru conectarea antenelor cu receptoarele în sistemele de radiotelecomunicaţii şi pentru transmiterea semnalelor de televiziune prin cablu şi industrială.
Cablurile coaxiale au două tipuri principale:
Un cablu coaxial bun este caracterizat de:
Pentru a obţine nişte parametri buni este folosită o tresă de ecranare din plasă de cupru argintată şi o dublă ecranare din folie (de aluminiu sau cupru) şi împletitură. Reducerea pierderilor este asigurată de utilizarea ca dielectric interior a polietilenei expandate, iar rezistenţa la factorii de mediu – de izolaţia exterioară groasă din material sintetic.
Este important să reţinem că atenuarea cablului depinde de frecvenţă, astfel: cu cât este mai mare frecvenţa semnalului transmis, cu atât este mai mare atenuarea. Un cablu subţire are, de regulă, o atenuare mai mare decât unul gros cu aceeaşi lungime, de aceea conductoarele pentru conectarea antenelor pe stâlpi au, de obicei, un diametru de peste 15 mm. Calitatea ecranării este determinată printr-o clasă descrisă prin litere: de la C (cea mai slabă ecranare) la A şi chiar A+ şi A++ (cea mai eficientă ecranare).
Sistemele de radiocomunicaţii de mare putere necesită cabluri coaxiale, care pot transmite semnale de înaltă frecvenţă, de înaltă tensiune. Dată fiind necesitatea de minimizare a reflexiilor de semnal şi a pierderilor, sunt fabricate cu respectarea unor norme stricte de calitate, cu mici abateri admisibile de la parametrii nominali.